redĭ n. V. rădĭ.

rădĭ n., pl. rădĭurĭ (ung. rét, livadă. V. rît 2). Nord. Pădurice. – Dim. rădĭac și rădeac, pl. ece (ca drumeac, păteac, sfredĭac și sfredeleac). – În Trans. redĭ. V. rădiș.

REDI, Francesco (1626-1698), om de știință și literat italian. Descoperiri importante în domeniul biologiei: metamorfoza insectelor, viermii intestinali, acțiunea veninului șerpilor. Este considerat unul dintre fondatorii parazitologiei. A combătut teoria „generației spontanee” a vieții pornind de la materia inertă, demonstrând (1688) că viermii nu apar spontan în carnea putrefiată, ci sunt de fapt larve ieșite din ouăle de muscă. Precursor al studiilor de filologie romanică și de dialectologie. Lirică („Bachus în Toscana”).