REDÁN (< fr.) s. n. 1. Lucrare simplă de fortificație, alcătuită dintr-un zid în formă de unghi ieșit în afară, folosită în trecut pentru apărarea unei treceri. 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați, folosit în arhitectura Evului Mediu. 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat. 4. Aliniere oblică a clădirilor față de axa căii de-a lungul căreia sunt construite. 5. Element de construcție din beton armat, în formă de prismă, de piramidă sau de con, așezat pe radierul unui disipator de energie a apei pentru a mări efectul de disipare. 6. Suprafață proeminentă pe fundul cocăi² unei ambarcații (șalupă rapidă, hidroglisor) sau a unui hidroavion, având rolul de a reduce rezistența la înaintare a acestora.