recviem (lat. requiem) 1. Misa* gregoriană* funebră (lat. missa pro defunctis). Numele r. provine din textul inițial din introitus* (R. aeternam dona eis Domine). Din misă, r. a reținut părțile principale, dar Gloria* și Credo* sunt eliminate, iar Alleluia* înlocuit prin tractus (v. psalmodie), împreună cu secvența (1) Dies irae*, astfel încât părțile r. sunt: introitus, Kyrie*, graduale (1) (R. aeternam...), tractus ((Absolve Domine), sequentia (Dies irae), offertorium* (Domine Jesu Christe), Sanctus*, Agnus Dei*, communio (lux aeterna). Succesiunea părților rămâne aceeași și în compozițiile polif. corale a cappella (sec. 15-16). 2. Începând din sec. 17, compoziție vocală cu acomp. instr. (orchestral), pătrunsă, în epoca basului continuu*, de spirit concertant* și de spiritul dramatic al cantatei* sau oratoriului*. Și acest tip păstrează, în general, părțile r. (1), dar compozitorii au îndreptat tot mai mult compoziția spre un gen (1, 2) independent, dându-i un caracter grandios, tragic, recules sau chiar programatic*. Textul religios lat. al r. (1) este preluat și aici; rareori intervin adăugiri de texte aparținând altor părți liturgice (Hosanna, Et incarnatus etc.). R. celebre au scris Mozart, Berlioz, Verdi, Fauré. Alte lucrări de aceste gen folosesc texte special concepute, într-o limbă modernă (ex. R. german de Brahms și R. de război de Britten, precum și R. canticle de Stravinski).