O definiție pentru recuzitier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recuzitiér adj. m., pl. recuzitiéri; f. sg. recuzitiéră, pl. recuzitiérei

Intrare: recuzitier
recuzitier adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recuzitier
  • recuzitierul
  • recuzitieru‑
  • recuzitie
  • recuzitiera
plural
  • recuzitieri
  • recuzitierii
  • recuzitiere
  • recuzitierele
genitiv-dativ singular
  • recuzitier
  • recuzitierului
  • recuzitiere
  • recuzitierei
plural
  • recuzitieri
  • recuzitierilor
  • recuzitiere
  • recuzitierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)