Definiția cu ID-ul 854708:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECUZA, recuz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva. – Din fr. récuser.