recursoriu, ~ie a [At: ȘĂINEANU / P: ~ri-e af / Pl: ~ii / E: fr recursoire] (Jur) 1 (Îs) Acțiune ~ie Acțiune intentată de o persoană care a posedat un bun dobândit în mod oneros, împotriva celui care i-a înstrăinat acest bun. 2 (Îas) Acțiune a unui garant, care a plătit o datorie, împotriva debitorului. 3 Prin care se exercită dreptul de recurs (1).