recurs sn [At: CALEDARIU (1794), 31/30 / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: lat recursus, ger Rekurs, fr recours] 1 (Jur; mai ales în legătură cu verbele „a avea”, „a face”) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare anularea, ca neîntemeiată sau nelegală, a unei hotărâri judecătorești anterioare. 2 (Înv; îe) A avea ~ A avea dreptul de a cere instanței superioare anularea unei hotărâri judecătorești anterioare. 3 (Ccr) Cerere formulată în scris în vederea anulării unei sentințe judecătorești anterioare. 4 (Rar) Recurgere (1). 5 (Îe) A avea ~ la... A avea acces la... 6 Sprijin.