4 definiții pentru recura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECURÁ, recurez, vb. I. Intranz. A recurge la cineva; a face recurs. – Din fr. recourir.

recura vi [At: ALEXI, W. / Pzi: ~rez / E: lat recurrere „a reveni”] (Rar) 1 A recurge la cineva. 2 A face recurs (1).

RECURÁ vb. intr. (jur.) a face recurs (1). (< fr. recourir)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*recurá (a ~) vb., ind. prez. 3 recureáză

Intrare: recura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recura
  • recurare
  • recurat
  • recuratu‑
  • recurând
  • recurându‑
singular plural
  • recurea
  • recurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recurez
(să)
  • recurez
  • recuram
  • recurai
  • recurasem
a II-a (tu)
  • recurezi
(să)
  • recurezi
  • recurai
  • recurași
  • recuraseși
a III-a (el, ea)
  • recurea
(să)
  • recureze
  • recura
  • recură
  • recurase
plural I (noi)
  • recurăm
(să)
  • recurăm
  • recuram
  • recurarăm
  • recuraserăm
  • recurasem
a II-a (voi)
  • recurați
(să)
  • recurați
  • recurați
  • recurarăți
  • recuraserăți
  • recuraseți
a III-a (ei, ele)
  • recurea
(să)
  • recureze
  • recurau
  • recura
  • recuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)