rectificare [At: BARIȚIU, P. A. III, 1981 / Pl: ~cări / E: rectifica] 1 Corectare. 2 (Ccr) Notă (într-un ziar, într-o revistă) prin care se rectifică (1) ceva Si: (iuz) rectificație (2). 3 (Chm) Operație de separare a componenților volatili cu puncte de fierbere diferite dintr-un amestec lichid, printr-o succesiune de evaporări și condensări. 4 (Teh) Operație de prelucrare prin așchiere, efectuată cu ajutorul pietrelor abrazive, în scopul obținerii unor suprafețe foarte netede, a unor dimensiuni de mare precizie. 5 Operație de readucere a unui corp, a unui sistem tehnic, a unei construcții sau a unui sistem natural la forma sau la starea inițială, anterioară unei deformări, sau la o formă și o stare nouă, stabilită printr-un proiect.