RECONSTRÚCȚIE (< fr.) s. f. Faptul de a reconstrui; reconstituire, refacere. ♦ (LINGV.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existențe în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire. ◊ R. ecologică, realizarea unor habitate complexe, care să favorizeze o mare diversitate de biocenoze naturale, pe terenuri care au fost anterior puternic degradate sau care au fost implicate în activități economice la care s-a renunțat (ex. terenuri agricole abandonate, foste exploatări miniere la zi, terenuri pe care au dezafectate unele construcții). Are ca scop refacerea biodiversității și integrarea armonioasă a teritoriului respectiv în peisajul natural.