reconciliație sf [At: BARASCH, I, 77/8 / P: ~li-a~ / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr reconciliation] (Înv) 1-2 Reconciliere (1-2).

reconciliațiune sf vz reconciliație

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.