recitator, interpret al secțiunilor declamate ale unei lucrări vocale sau vocal-instrumentale. Inițial desemna cântărețul căruia îi era rezervată partea narativă a textului în drama liturgică*, sens extins și asupra „povestitorului” (în pasiune*, evanghelistul) cantatei* și oratoriului*. În sec. 17-18, r. era numit solistul* unui ansamblu coral (v. cor). În muzica simf. și vocal-simf. a sec. 20, r. intervine în lucrare printr-o parte exclusiv declamată (în versuri sau proză).