reciclare s. f. ♦ 1. ◊ „Reciclarea – readaptarea organizată a cunoștințelor de specialitate în raport cu necontenitele progrese ale științei, tehnicii și culturii contemporane (nu ne-am permis să punem o definiție, ci doar să încercăm explicarea acestei noțiuni) – a devenit o necesitate obiectivă în orice țară [...]” R.l. 7 II 71 p. 1; v. și Cont. 5 X 79 p. 3; v. și postuniversitar, recalifica. ♦ 2. ◊ „Reciclarea automobilelor. În condițiile penuriei de materii prime, «reciclarea», respectiv reintroducerea în circuitul productiv a automobilelor uzate, s-a dovedit o bună metodă de recuperare a unor importante cantități de diferite metale [...]” Sc. 29 III 77 p. 8. ◊ „Reciclarea (reintroducerea în ciclul productiv a deșeurilor) ar trebui să devină un principiu axial al economiei.” Sc. 7 X 78 p. 5; v. și R.l. 14 VIII 80 p. 6 (din recicla; cf. fr. récyclage, engl. recycle, recycling; DMN sensul 1, BD sensul 2, 1970; DT, DMM; DEX, DN3 – sensul 1, DEX-S)