rechizitoriu sn [At: RUSSO, S. 115 / V: ~tor, ~ium / Pl: ~ii / E: fr réquisitoire, lat requisitorium] 1 (Jur) Act prin care procurorul pune în mișcare acțiunea penală împotriva unui infractor și dispune trimiterea lui în judecată. 2 Cuvântare a procurorului în care acesta expune în fața instanțelor de judecată punctele pe care se sprijină acuzarea. 3 (Fig) Acuzare gravă (și violentă) bazată pe o amplă documentare.