O definiție pentru recență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recénță s. f., g.-d. art. recénței

Intrare: recență
recență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recență
  • recența
plural
genitiv-dativ singular
  • recențe
  • recenței
plural
vocativ singular
plural