rebel, ~ă [At: FN, 29 / V: (înv) răb~ / Pl: ~i, ~e / E: lat rebellis, ger Rebelle, fr rebelle] 1-2 smf, a (D. oameni, pex, d. manifestările lor) (Persoană) care ia parte activă la o rebeliune. 3-4 smf, a (Persoană) care îndeamnă la revoltă Si: răzvrătit (1-2), revoltat (1-2), (rar) rebelionist (1-2), (înv) rebelist (1-2). 5 a Recalcitrant (2). 6 a (D. atitudini) Care exprimă revoltă. 7 a (Fig; d. păr, bucle etc.) Zbârlit. 8 a (D. boli) Greu de vindecat. 9 sf (Îvr) Rebeliune (1).