2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REARMÁRE s.f. Acțiunea de a rearma și rezultatul ei. [< rearma].

REARMÁ vb. I. tr. (Mar.) A arma din nou. [Cf. fr. réarmer].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REARMÁ vb. v. reînarma.

Intrare: rearmare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rearmare
  • rearmarea
plural
  • rearmări
  • rearmările
genitiv-dativ singular
  • rearmări
  • rearmării
plural
  • rearmări
  • rearmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: rearma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rearma
  • rearmare
  • rearmat
  • rearmatu‑
  • rearmând
  • rearmându‑
singular plural
  • rearmea
  • rearmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rearmez
(să)
  • rearmez
  • rearmam
  • rearmai
  • rearmasem
a II-a (tu)
  • rearmezi
(să)
  • rearmezi
  • rearmai
  • rearmași
  • rearmaseși
a III-a (el, ea)
  • rearmea
(să)
  • rearmeze
  • rearma
  • rearmă
  • rearmase
plural I (noi)
  • rearmăm
(să)
  • rearmăm
  • rearmam
  • rearmarăm
  • rearmaserăm
  • rearmasem
a II-a (voi)
  • rearmați
(să)
  • rearmați
  • rearmați
  • rearmarăți
  • rearmaserăți
  • rearmaseți
a III-a (ei, ele)
  • rearmea
(să)
  • rearmeze
  • rearmau
  • rearma
  • rearmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)