2 intrări

4 definiții

REARMÁRE s.f. Acțiunea de a rearma și rezultatul ei. [< rearma].

REARMÁ vb. v. reînarma.

REARMÁ vb. I. tr. (Mar.) A arma din nou. [Cf. fr. réarmer].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: rearma
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rearma
  • rearmare
  • rearmat
  • rearmând
singular plural
  • rearmea
  • rearmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rearmez
(să)
  • rearmez
  • rearmam
  • rearmai
  • rearmasem
a II-a (tu)
  • rearmezi
(să)
  • rearmezi
  • rearmai
  • rearmași
  • rearmaseși
a III-a (el, ea)
  • rearmea
(să)
  • rearmeze
  • rearma
  • rearmă
  • rearmase
plural I (noi)
  • rearmăm
(să)
  • rearmăm
  • rearmam
  • rearmarăm
  • rearmaserăm
  • rearmasem
a II-a (voi)
  • rearmați
(să)
  • rearmați
  • rearmați
  • rearmarăți
  • rearmaserăți
  • rearmaseți
a III-a (ei, ele)
  • rearmea
(să)
  • rearmeze
  • rearmau
  • rearma
  • rearmaseră
Intrare: rearmare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rearmare
  • rearmarea
plural
  • rearmări
  • rearmările
genitiv-dativ singular
  • rearmări
  • rearmării
plural
  • rearmări
  • rearmărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)