REALITÁTE (< fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) Existență, tot ce există; (în opoziție cu posibilitate) existență înfăptuită, efectivă. 2. Fapt, lucru real, care există efectiv, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. În realitate = de fapt, efectiv. ♦ (Dr.) Realitatea legii penale = principiu potrivit căruia legea penală se aplică și infracțiunilor săvârșite în afara teritoriului țării contra securității statului român sau contra vieții unui cetățean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, de către un cetățean străin sau de către o persoană fără cetățenie, care nu domiciliază pe teritoriul țării.