reactivare sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 677 / P: re-ac~ / Pl: ~vări / E: reactiva] 1 Repunere în activitate Si: (înv) reacționare. 2 Intrare din nou în cadrele permanente ale armatei. 3 (Chm) Proces prin care o substanță devine din nou activă. 4 (Med; îs) ~a serului Reapariție a proprietăților active ale unui ser devenit inactiv, prin adăugare de ser proaspăt.