raționalism s. n. 1. Încredere în rațiune. 2. Teorie gnoseologică potrivit căreia rațiunea, cu principiile ei apriorice (care nu provin din experiența senzorială), constituie singura sursă a cunoașterii autentice, simțurile dându-ne o cunoaștere nesigură și aproximativă, negând orice temeinicie a credinței religioase. Reprezentanții săi cei mai importanți sunt Descartes, Spinoza, Leibniz ș.a. – Din fr. rationalisme.