3 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

rătui vt [At: NECULCE, L. 73 / Pzi: ~esc / E: pn ratowai, ucr ратувати] (Înv) 1 A salva pe cineva. 2 A apăra (24).

rățui1 vt [At: PAMFILE, II, 88 / Pzi: ~esc / E: rață + -ui] (Reg) A scobi nuca cu briceagul, cu cosorul etc. pentru a-i scoate miezul Si: (reg) a răți.

râtui1 vti [At: DENSUSIANU, Ț. H. 262 / Pzi: ~esc, 3 râtuie / E: rât1] 1-2 (Reg; d. porci) A râma (5-6). 3-4 (Reg) A împinge cu râtul. 5-6 (Reg; fig) A-și bate joc de cineva.

râtui2 vt [At: ALRM SN I h 20/346 / Pzi: ~esc / E: rât2] (Reg) A desțeleni (1).

rătuĭésc v. tr. (pol. ratowač). Mold. L. V. Salvez.

Etimologice

rătui (-esc, -it), vb. – (Mold.) A salva. Pol. ratować (Tiktin). Sec. XVII, înv.

Sinonime

RĂTUI vb. v. salva, scăpa.

RÂTUI vb. v. râma.

rătui vb. v. SALVA. SCĂPA.

rîtui vb. v. RÎMA.

Regionalisme / arhaisme

râtui, râtuiesc, vb. IV (reg.) 1. a râma (porcul). 2. a-și bate joc, a lua peste picior.

Intrare: rătui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătui
  • rătuire
  • rătuit
  • rătuitu‑
  • rătuind
  • rătuindu‑
singular plural
  • rătuiește
  • rătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiesc
  • rătuiam
  • rătuii
  • rătuisem
a II-a (tu)
  • rătuiești
(să)
  • rătuiești
  • rătuiai
  • rătuiși
  • rătuiseși
a III-a (el, ea)
  • rătuiește
(să)
  • rătuiască
  • rătuia
  • rătui
  • rătuise
plural I (noi)
  • rătuim
(să)
  • rătuim
  • rătuiam
  • rătuirăm
  • rătuiserăm
  • rătuisem
a II-a (voi)
  • rătuiți
(să)
  • rătuiți
  • rătuiați
  • rătuirăți
  • rătuiserăți
  • rătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătuiesc
(să)
  • rătuiască
  • rătuiau
  • rătui
  • rătuiseră
Intrare: rățui
rățui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: râtui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râtui
  • râtuire
  • râtuit
  • râtuitu‑
  • râtuind
  • râtuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râtuiește
(să)
  • râtuiască
  • râtuia
  • râtui
  • râtuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râtuiesc
(să)
  • râtuiască
  • râtuiau
  • râtui
  • râtuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)