rareș, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: rar + -eș] (Îvr) Cu barba rară (1) Si: spânatic.

Rareș m. V. Petru.

ráreș, -ă adj. Dos. Cu păru rar.

rareș, -ă, adj. (înv.) cu părul rar.

RAREȘ, Ștefania (n. 1938, Dumbrăveni, jud. Suceava), cântăreață de muzică populară. Repertoriu original de cântece de petrecere și de joc, în care valorifică elemente muzicale și poetice caracteristice liricii tradiționale din N Moldovei.

ILIAȘ II RAREȘ, domn al Moldovei (1546-1551). Fiul lui Petru Rareș. A luptat împotriva marii boierimi, care urmărea să-și apare privilegiile; a impus la plata birului pe marii boieri și mănăstirile. În 1551 s-a turcit, devenind demnitar în Imp. Otoman.

PETRU RAREȘ, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată la poalele dealurilor Ciceului, pe dr. râului Valea Mare; 5.064 loc. (2003). Stație de c. f. (în satul Reteag) și haltă de c. f. (Ciceu-Mihăești). Reșed. com. P.R. este satul Reteag, menționat documentar în 1283. În satul Reteag se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată), cu picturi murale originare, casa memorială a folcloristului Ioan Pop-Reteganul și bustul acestuia, operă a sculptorului Ioan Pop Rusu.

PETRU RAREȘ, domn al Moldovei (1527-1538; 1541-1546). Fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare. Autoritar față de marea boierime, a încurajat comerțul, a dezvoltat aparatul de stat și a mărit puterea militară a țării. Susținând pe Ioan Zápolya la tronul Ungariei, oastea sa, condusă de vornicul Grozav, a înfrânt la Feldioara (1529) pe partizanii lui Ferdinand I de Habsburg. Ajuns arbitrul situației din Transilvania și înrudit cu Vlad Înecatul, domnul Țării Românești, a realizat temporar unitatea frontului politic românesc. A încercat, după 1530, să soluționeze în favoarea Moldovei problema Pocuției, atrăgându-și dușmănia Poloniei. S-a opus amestecului turcilor în Transilvania, contribuind la eșecul misiunii lui Aloisio Gritti (1534) și a încheiat cu Ferdinand un tratat de alianță (1535). Atacat, în 1538, din trei părți, pregătește apărarea țării, reușind să se înțeleagă cu polonii și să-i înfrângă pe tătari; în fața înaintării turcilor, conduși de Soliman Magnificul, este însă trădat de boieri și se refugiază la Ciceu. Ctitor la mănăstirea Probota (1530). Moldova este aservită Porții, În a doua domnie a dus în secret, o politică antiotomană, dar împrejurările i-au fost defavorabile. A exercitat un patronaj cultural de proporții, din vremea lui datând frescele exterioare ale bisericilor Humor, Moldovița, Voroneț ș.a., precum și cronica episcopului Macarie.