rapsodie (< fr. rhapsodie; engl. Rhapsody; germ. Rhapsodie), piesă instrumentală, în general de virtuozitate* sau chiar concertantă* specifică perioadei de cristalizare a școlilor muzicale naționale (sec. 19 – începutul sec. 20), constituită dintr-o succesiune de teme de proveniență populară. Preponderent monopartită, fără a avea o formă fixă (apropiată mai mult de fantezie*), r. se bazează pe alternanța și contrastul cântec*-dans*, pe creșterea progresivă a tonusului muzical în planul mișcării dinamicii*, orchestrației* – dacă este cazul, al acumulării, uneori dezvoltătoare*, variaționale* sau contrapunctice*, a elementelor tematice. Termenul r. își are originea în antic. gr. (ῥαψῳδία), în intonarea de către rapsozi* a unor fragmente din epopeile eroice, juxtapuse conform normelor tradiționale existente. În sec. 19, compozitorii școlilor naționale introduc în muzica cultă – prin intermediul r. – cântecele și dansurile popoarelor cărora le aparțin sau ale altor popoare (Liszt: 19 r. ungare, R. spaniolă, R. română pentru pian; Lalo: R. norvegiană; Dvořák: 3 r. slave op. 45; Ravel: R. spaniolă; Enescu: 2 R. române pentru orch.; Bartók: R. pentru pian și orchestră și 2 R. pentru vl. și pian; Rahmaninov: R. pe o temă de Paganini pentru pian și orch.; Gershwin: Rhapsody in blue pentru pian și orch.).