râpcă sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 130^r/17 / V: rap~, râp~ / Pl: râpce, râpci / E: nct] 1 (Îrg) Ramură (uscată) a viței de vie. 2 (Rar) Arac folosit pentru susținerea viței de vie. 3 (Reg) „Crenguță ori mușchi de pe crenguțe”.

râpcă f. Mold. uscătură de viță. [Origină necunoscută].

rapcă sf vz râpcă

răpcă sf vz râpcă

rîpcă f., pl. ĭ, vechĭ e (gep. *rebika, germ. rebchen, dim. d. rebe, viță, vlăstar). Est. Ramurĭ care rămîn de la curățatu vițeĭ de vie. V. hălăcĭugă.

râpcă, râpce, s.f. (reg.) ramuri uscate rămase de la curățatul viei.

RÎPCĂ s. f. (Mold.) Ramură (uscată) a viței de vie. [Cără] mare grămadă de cărbuni... și snopi de rîpce. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută.