2 definiții pentru rantoala

rantoalá vb., ind. prez. 3 rantoaleáză

RANTOALÁ vb. tr. 1. (arte) a restaura pânza uzată a unui tablou prin lipirea ei pe o pânză nouă. ◊ a dubla, a face ca două materiale să intre în contact după ce s-au uscat pe ele cleiurile cu solvenți cu care au fost unse. 2. a transporta culorile pe o nouă pânză. (< fr. rentoiler)

Intrare: rantoala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) rantoala rantoalare rantoalat rantoalând singular plural
rantoalea rantoalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) rantoalez (să) rantoalez rantoalam rantoalai rantoalasem
a II-a (tu) rantoalezi (să) rantoalezi rantoalai rantoalași rantoalaseși
a III-a (el, ea) rantoalea (să) rantoaleze rantoala rantoală rantoalase
plural I (noi) rantoalăm (să) rantoalăm rantoalam rantoalarăm rantoalaserăm, rantoalasem*
a II-a (voi) rantoalați (să) rantoalați rantoalați rantoalarăți rantoalaserăți, rantoalaseți*
a III-a (ei, ele) rantoalea (să) rantoaleze rantoalau rantoala rantoalaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)