Definiția cu ID-ul 952358:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
rantie, rantii, s.f. – (reg.; înv.) Scutec: „Un Dumnezău nou-născut / În răntii e înfășurat” (Bârlea, 1924, I: 129). – Cf. ucr. rantuh „mantie femeiască” (Scriban, DER, DEX, MDA).