Definiția cu ID-ul 926240:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANCHIÚNĂ, ranchiune, s. f. (Franțuzism, mai ales în construcție cu verbul «a purta») Ură ascunsă și dorință de răzbunare. V. pică. Însamnă că-mi poartă ranchiună pentru chestia cu scaunele. V. ROM. ianuarie 1954, 119.