raitariu sn vz răitar

raităr sm vz răitar

raiter sm vz răitar

raitier sm vz răitar

răitar sm [At: M. COSTIN, LET. I, 238/37 / V: raitariu, raităr, raiter, raitier, ~iu, rei~, reiter / Pl: ~i / E: pn rajtar, rs рейтар, ger Reiter] (Înv) Soldat călare Si: cavalerist.

răitariu sm vz răitar

reitariu sm vz răitar

reiter sm vz răitar

ráĭter, V. răĭtar.

răĭtár m. (pol. rajtar, rus. reĭtár, d. germ. reiter, călăreț. V. falaĭtar). Vechĭ. Panțîr călare străin. – Și ráĭter.

raităr (-ri), s. m. – Călăreț. – Var. raiter. Germ. Reiter, prin intermediul pol. rajter, rus. rejtar (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

RĂITAR s. v. cavalerist, călăreț.

răitar s. v. CAVALERIST. CĂLĂREȚ.