RAGTIME, ragtime-uri, s. n. Stil pianistic la modă în perioada 1896-1917, reprezentând unul dintre elementele constitutive ale jazzului și caracterizat printr-o muzică veselă și optimistă, în tempo moderat, cu formă simetrică. ◊ (Adjectival) Dans ragtime. [Pr.: regtaĭm] – Cuv. engl.