ragilă sf [At: I. IONESCU, C. 156 / V: raghi~, ravi~, (reg) ~gelă, (rar) răg~, răvilă, răhel sn, răher sn / Pl: ~le, (rar) -li / E: ns cf ger Raffel] 1 Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină Si: (reg) raștilă. 2 Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești pentru a-i apăra de mușcătura lupului. 3 Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează pe botul vițeilor ca să nu mai poată suge. 4 (Reg) Piatră zgrunțuroasă care periclitează mersul plutelor. 5 (Rar; îf ravilă) Năvod. 6 (Bot; reg; îc) ~la-pământului Sparanghel (Asparagus officinalis).