raftă sf [At: KLEIN, D. 212 / V: raptă / Pl: ~te / E: nct] (Trs; Ban) 1 Parte cu care cineva contribuie la o cheltuială comună sau la achitarea unei datorii. 2 Parte care revine cuiva în urma unei împărțeli. 3 (Îe) A o spune (cuiva) raptă (sau ~n ochi) A spune (cuiva) în față, fără înconjur. 4 (Îe) A-și pierde sau a-și lua ~ta (de la viață) A se resemna. 5 (Îe) A-și lua rapta și mândașul A-și lua gândul de la ceva. 6 (Îe) A fi ~a (cu cineva) A fi chit. 7 (Îe) A da ~ta (pe cineva) A bate (pe cineva).