RAFAEL, Sanzio (Rafaello Sanzio sau Santi) (1483-1520), pictor italian, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai apogeului Renașterii. Elev al lui Perugino, a lucrat la Perugia, Florența și, începând din 1508, la Roma, unde a fost arhitect șef și superintendent al edificiilor Vaticanului. Arta acestui maestru al clasicismului renascentist asociază precizia desenului cu armonia și delicatețea coloritului și cu amploarea expresivă a compoziției. Autor al unor portrete (Iuliu II, Leon X, Baldassare Castiglione) de un realism viguros, al unor reprezentări grațioase și candide ale Madonei („Logodna Fecioarei”, „Fecioara cu pruncul”, „Madona cu sticletele”, „Madona sixtină”), el a pictat și ample compoziții cu complicate semnificații simbolice („Triumful Galateei”, „Transfigurarea”, „Missa din Bolseno”). Papa Iuliu II i-a comandat decorarea apartamentelor papale de la Vatican, pentru care R. a realizat seria de fresce numită „Stanțe” („Triumful euharistiei”, „Școala de la Atena”, „Parnasul”, „Heliodor alungat din Templu” etc.), precum și cartoanele tapiseriilor pentru Capela Sixtină, restul decorațiilor fiind lucrate, sub îndrumarea, lui, de elevii săi. Creația lui R. concentrează aspirațiile platoniciene la echilibru și la armonie ale epocii, afirmând încrederea în frumusețea lumii, caracteristică Renașterii târzii. Influența lui a fost enormă, mai profundă decât a oricărui contemporan al său, fiind evidentă până la sfârșitul sec. 19.