radioreleu s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir prin intermediul stațiilor intermediare ◊ „A fost construită și dată în exploatare noua linie radio-releu Moscova-București. S-a creat astfel posibilitatea conectării televiziunii române la sistemul de «Interviziune» din care fac parte U.R.S.S. și R.P. Polonă.” Sc. 2 II 63 p. 1. ◊ „Pe platforma termocentralei electrice de șisturi bituminoase de la Crivina a fost construită o stație de radioreleu menită să conecteze orașul Anina la sistemul telefonic automat interurban.” R.l. 30 VII 83 p. 3 (din radio-3 + releu; cf. engl. radio-relay, rus. radiorele; VRC 273; LTR, DTP; DEX, DN3)