RADIOLOCÁȚIE (< fr., engl., rus.) s. f. Ramură a științei și tehnicii care are ca obiectiv observarea diferitelor corpuri prin metode radiotehnice: detectarea, identificarea determinarea poziției în spațiu și a vitezelor etc. Primele stații de r. au apărut în deceniul 4 al sec. 20. Metodele și mijloacele de r. se folosesc în domeniul militar, navigația cosmică, aeriană și maritimă, în metrologie, astronomie ș.a.