5 definiții pentru rătuteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rătuteală sf [At: MUSCEL, 92 / V: ~une~ / Pl: ~eli / E: rătuti + -eală] (Olt) Tulburare a minții Si: zăpăceală.
rătuteálă f., pl. elĭ. Vest. Zăpăceală, starea celuĭ rătutit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rătuneală sf vz rătuteală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂTUTEALĂ s. v. fâstâceală, intimidare, zăpăceală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rătuteală s. v. FÎSTÎCEALĂ. INTIMIDARE. ZĂPĂCEALĂ.[1]
- În original, incorect: FISTÎCEALĂ. ÎNTIMIDARE — LauraGellner
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: rătuteală
rătuteală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rătuneală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.