4 definiții pentru rătuteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rătutea sf [At: MUSCEL, 92 / V: ~une~ / Pl: ~eli / E: rătuti + -eală] (Olt) Tulburare a minții Si: zăpăceală.

rătuteálă f., pl. elĭ. Vest. Zăpăceală, starea celuĭ rătutit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂTUTEÁLĂ s. v. fâstâceală, intimidare, zăpăceală.

rătutea s. v. FÎSTÎCEALĂ. INTIMIDARE. ZĂPĂCEALĂ.[1]

  1. În original, incorect: FISTÎCEALĂ. ÎNTIMIDARE — LauraGellner
Intrare: rătuteală
rătuteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătutea
  • rătuteala
plural
  • rătuteli
  • rătutelile
genitiv-dativ singular
  • rătuteli
  • rătutelii
plural
  • rătuteli
  • rătutelilor
vocativ singular
plural