opțiuni

2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

răsfugare sf [At: MAIOR, T, 44 / V: res~ / Pl: ~gări / E: răsfuga] 1 (Îvr) Emanație (1). 2 Transpirație. 3 (Fig) Îndepărtare.

resfuga v vz răsfuga

resfugare sf vz răsfugare corectat(ă)

Sinonime

răsfugare s. v. DEGAJARE. EMANARE. EMANAȚIE. EMISIUNE. EXALARE. EXALAȚIE. ÎMPRĂȘTIERE. RĂSPÎNDIRE.

RĂSFUGA vb. v. degaja, emana, emite, exala, împrăștia, răspândi, scoate.

răsfuga vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. SCOATE.

Intrare: răsfugare
răsfugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfugare
  • răsfugarea
plural
  • răsfugări
  • răsfugările
genitiv-dativ singular
  • răsfugări
  • răsfugării
plural
  • răsfugări
  • răsfugărilor
vocativ singular —
plural —
resfugare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răsfuga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfuga
  • răsfugare
  • răsfugat
  • răsfugatu‑
  • răsfugând
  • răsfugându‑
 singular plural
  • răsfugă
  • răsfugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfug
 (să)
  • răsfug
  • răsfugam
  • răsfugai
  • răsfugasem
a II-a (tu)
  • răsfugi
 (să)
  • răsfugi
  • răsfugai
  • răsfugași
  • răsfugaseși
a III-a (el, ea)
  • răsfugă
 (să)
  • răsfuge
  • răsfuga
  • răsfugă
  • răsfugase
plural I (noi)
  • răsfugăm
 (să)
  • răsfugăm
  • răsfugam
  • răsfugarăm
  • răsfugaserăm
  • răsfugasem
a II-a (voi)
  • răsfugați
 (să)
  • răsfugați
  • răsfugați
  • răsfugarăți
  • răsfugaserăți
  • răsfugaseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfugă
 (să)
  • răsfuge
  • răsfugau
  • răsfugară
  • răsfugaseră
resfuga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)