opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsfugare sf [At: MAIOR, T, 44 / V: res~ / Pl: ~gări / E: răsfuga] 1 (Îvr) Emanație (1). 2 Transpirație. 3 (Fig) Îndepărtare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

răsfugare s. v. DEGAJARE. EMANARE. EMANAȚIE. EMISIUNE. EXALARE. EXALAȚIE. ÎMPRĂȘTIERE. RĂSPÎNDIRE.

RĂSFUGÁ vb. v. degaja, emana, emite, exala, împrăștia, răspândi, scoate.

răsfuga vb. v. DEGAJA. EMANA. EMITE. EXALA. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. SCOATE.

Intrare: răsfugare
răsfugare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsfugare
  • răsfugarea
plural
  • răsfugări
  • răsfugările
genitiv-dativ singular
  • răsfugări
  • răsfugării
plural
  • răsfugări
  • răsfugărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: răsfuga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsfuga
  • răsfugare
  • răsfugat
  • răsfugatu‑
  • răsfugând
  • răsfugându‑
 singular plural
  • răsfugă
  • răsfugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răsfug
 (să)
  • răsfug
  • răsfugam
  • răsfugai
  • răsfugasem
a II-a (tu)
  • răsfugi
 (să)
  • răsfugi
  • răsfugai
  • răsfugași
  • răsfugaseși
a III-a (el, ea)
  • răsfugă
 (să)
  • răsfuge
  • răsfuga
  • răsfugă
  • răsfugase
plural I (noi)
  • răsfugăm
 (să)
  • răsfugăm
  • răsfugam
  • răsfugarăm
  • răsfugaserăm
  • răsfugasem
a II-a (voi)
  • răsfugați
 (să)
  • răsfugați
  • răsfugați
  • răsfugarăți
  • răsfugaserăți
  • răsfugaseți
a III-a (ei, ele)
  • răsfugă
 (să)
  • răsfuge
  • răsfugau
  • răsfugară
  • răsfugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)