2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răscruci2 vt [At: LEXIC REG. 115 / Pzi: ~ucesc / E: cruce] (Mol) A înjura pe cineva de cruce (3).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răscrucí, răscrucésc, vb. IV (reg.) a înjura de cruce.

Intrare: răscrucire
răscrucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscrucire
  • răscrucirea
plural
  • răscruciri
  • răscrucirile
genitiv-dativ singular
  • răscruciri
  • răscrucirii
plural
  • răscruciri
  • răscrucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răscruci (vb.)
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscruci
  • răscrucire
  • răscrucit
  • răscrucitu‑
  • răscrucind
  • răscrucindu‑
singular plural
  • răscrucește
  • răscruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscrucesc
(să)
  • răscrucesc
  • răscruceam
  • răscrucii
  • răscrucisem
a II-a (tu)
  • răscrucești
(să)
  • răscrucești
  • răscruceai
  • răscruciși
  • răscruciseși
a III-a (el, ea)
  • răscrucește
(să)
  • răscrucească
  • răscrucea
  • răscruci
  • răscrucise
plural I (noi)
  • răscrucim
(să)
  • răscrucim
  • răscruceam
  • răscrucirăm
  • răscruciserăm
  • răscrucisem
a II-a (voi)
  • răscruciți
(să)
  • răscruciți
  • răscruceați
  • răscrucirăți
  • răscruciserăți
  • răscruciseți
a III-a (ei, ele)
  • răscrucesc
(să)
  • răscrucească
  • răscruceau
  • răscruci
  • răscruciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)