O definiție pentru răscrucire
Regionalisme / arhaisme
răscruci, răscrucesc, vb. IV (reg.) a înjura de cruce.
Intrare: răscrucire
răscrucire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||