5 definiții pentru răsăritenesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsăritenesc, ~ească a [At: CR (1831), 2012/5 / Pl: ~ești / E: răsăritean + -esc] (Înv) Răsăritean (1).

răsăritean, ~ă [At: ASACHI, I.I, 46/27 / V: (îvr) ~tan / S și: res~ / Pl: ~eni, ~ene / E: răsărit1 + -ean] 1 a (Îoc apusean) Care ține de regiunile dinspre răsărit1 (5). 2 a Caracteristic regiunilor răsăritene (1). 3 a Referitor la răsărit1 (5). 4 a Din (sau de la) est (1). 5 a Dinspre est (1). 6 sm (Reg) Vânt care bate de la răsărit1 (5). 7 smf Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. dinspre răsărit1 (5). 8 smf Persoană care este originară dintr-o țară sau dintr-o provincie din răsărit1 (5). 9 sm (Lpl) Popoarele din răsărit1 (4).

răsăriteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orășenesc. Românu zice obișnuit biserica răsărituluĭ saŭ din răsărit. Cp. cu județean).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSĂRITENÉSC adj. v. estic, oriental, răsăritean.

răsăritenesc adj. v. ESTIC. ORIENTAL. RĂSĂRITEAN.

Intrare: răsăritenesc
răsăritenesc adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsăritenesc
  • răsăritenescul
  • răsăritenescu‑
  • răsăritenească
  • răsăriteneasca
plural
  • răsăritenești
  • răsăriteneștii
  • răsăritenești
  • răsăriteneștile
genitiv-dativ singular
  • răsăritenesc
  • răsăritenescului
  • răsăritenești
  • răsăriteneștii
plural
  • răsăritenești
  • răsăriteneștilor
  • răsăritenești
  • răsăriteneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)