2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSĂRÍTĂ s. f. 1. (Învechit și popular, în expr.) Răsărita soarelui = momentul cînd răsare soarele; locul, partea, ținutul de unde răsare; răsărit. Apucă bietul om... [înspre] răsărita soarelui. ȘEZ. VI 3. Dimineață, înainte de răsărita soarelui. ib. II 94. 2. (Bot.; regional) Floarea-soarelui. V. floare.

RĂSĂRÍTĂ ~e f. reg. 1) Plantă erbacee oleaginoasă, cu tulpina înaltă, cu flori mari, galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil; floarea-soarelui. 2) colect. Semințele acestei plante. /v. a răsări

răsărítă f., pl. e. Vechĭ. Azĭ nord. Răsărit: a pornit spre răsărita soareluĭ (rev. I. Crg. 13, 156). Răsărita soareluĭ saŭ numaĭ răsărită, floarea soareluĭ (cp. cu lăsata și lăsatu seculuĭ).

RĂSĂRÍT2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit2. ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii. 2. Care depășește măsura comună, obișnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări.

RĂSĂRÍT2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit2. ♦ (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii. 2. Care depășește măsura comună, obișnuită; fig. mai deosebit, mai de seamă; valoros. – V. răsări.

răsărit2, ~ă [At: CORESI, PS. 442/9 / S și: res~ / Pl: ~iți, ~e / E: răsări1] 1 a (D. plante) Care a încolțit, apărându-i vârful deasupra pământului. 2-3 (Înv) smf, a (Cel) care s-a ivit. 4 a (Adesea la comparativ) Care depășește un anumit nivel. 5 a (Adesea la comparativ) Care iese în evidență. 6 a Care depășește măsura comună Si: deosebit (4). 7 a (D. copii) Care a mai crescut (față de alți copii).

RĂSĂRÍT2, -Ă, răsăriți, -te, adj. 1. (Despre plante) Încolțit și ieșit deasupra pămîntului. (Fig.) Un alt soldat mai zdravăn, bine legat, cu mustața răsărită, se apropiase. BART, S. M. 66. 2. (Despre copii, de obicei cu stabilirea unei comparații) Care s-a dezvoltat ca înălțime, ca vîrstă, care a crescut (mai) mare. Una, mai răsărită, îl recunoscu totuși și începu să strige spre grădină, mai mult uimită decît bucuroasă. CAMIL PETRESCU, O. II 80. Cîte fete răsărite, Toate-mi par flori înflorite. ALECSANDRI, P. P. 337. 3. Care depășește măsura comună, deosebit, de seamă, valoros. Mai fiece gospodărie din cele ascunse printre duzi în jurul răscrucii, cele mai răsărite din sat, aveau cîte cinci-șase vaci. CAMIL PETRESCU, O. I 16. Cîrciuma nu era mai răsărită ca alte case din sat. REBREANU, I 32.

RĂSĂRÍ/T1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A RĂSĂRI.Mai ~ a) mai crescut; mai înalt; b) mai ager la minte; mai dezghețat. 2) Care este mai de seamă, mai important. /v. a răsări

răsărit a. 1. ieșit din pământ: flori răsărite; 2. înalt de stat: boi din cei mai răsăriți ISP.; 3. în relief: chipuri răsărite OD. ║ n. 1. momentul când un astru apare la orizont: dela răsărit până la asfințit; 2. partea cerului unde soarele se ridică d’asupra orizontului (ca punct cardinal): răsăritul și apusul.

răsărít, -ă adj. (d. răsar). Ĭeșit din pămînt (vorbind de plante): orz răsărit. În relief, rîdicat (nu săpat): chip răsărit. Fig. Maĭ înalt, destul de înalt: un băĭat răsărit. S. n., pl. urĭ. Timpu cînd răsare (apare) soarele saŭ alte astre: de la răsărit pînă la apus. Locu de unde răsare soarele (orientu, estu): spre răsărit. Țările din partea din spre care răsare soarele: treĭ craĭ de la răsărit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSĂRÍTĂ s. v. floarea-soarelui.

RĂSĂRÍT adj. (BOT.) germinat, încolțit. (Plantă ~.)

RĂSĂRÍT adj. v. crescut, dezvoltat, măricel, mărișor.

răsărit adj. v. CRESCUT. DEZVOLTAT. MĂRICEL. MĂRIȘOR.

RĂSĂRIT adj. (BOT.) germinat, încolțit. (Plantă ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răsarea, răsărita etc. Numele floarea soarelui este fără îndoială vechi în limbă; el corespunde exact numelui grecesc adoptat în terminologia botanică, helianthos. Dar a fost adesea transformat prin procese fonetice sau prin etimologie populară: soarea soarelui, sora soarelui, răsarea soarelui, răsărita soarelui, râsoare, răsare, rosoare, răsărită; vezi răsare, CV, 1951, 1, p. 36 și, tot acolo (p. 37), soreancă, sorică (de la Roșiorii de Vede); răsoare, glosat prin „răsărită”, Gl. reg., p. 59 (de la Hîrlău). Dicționarele nu și-au pus problema originii acestor forme. După cît am impresia, soarea a ieșit din floarea sub influența atributului, soarelui, nefiind însă clar ce înseamnă, a fost transformat, prin etimologie populară, pe de o parte în sora, pe de alta în răsarea; acesta din urmă însă nu face impresia unui substantiv normal format în românește, de la verbul a răsări, de aceea a fost înlocuit cu derivatul răsărita. Poate însă că răsoare e din (floa)re(a) soarelui și de aici ar putea veni răsare, răsoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răsărítă, răsărite, s.f. – (reg.; înv.; bot.) Floarea-soarelui (Helianthus annuus) (Apșa de Jos). – Din răsări (< lat. *resalire) (MDA).

Intrare: răsărită
răsărită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsări
  • răsărita
plural
  • răsărite
  • răsăritele
genitiv-dativ singular
  • răsărite
  • răsăritei
plural
  • răsărite
  • răsăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: răsărit (adj.)
răsărit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsărit
  • răsăritul
  • răsăritu‑
  • răsări
  • răsărita
plural
  • răsăriți
  • răsăriții
  • răsărite
  • răsăritele
genitiv-dativ singular
  • răsărit
  • răsăritului
  • răsărite
  • răsăritei
plural
  • răsăriți
  • răsăriților
  • răsărite
  • răsăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răsărită

  • 1. învechit popular expresie Răsărita Soarelui = momentul când răsare Soarele; locul, partea, ținutul de unde răsare.
    exemple
    • Apucă bietul om... [înspre] răsărita soarelui. ȘEZ. VI 3.
      surse: DLRLC
    • Dimineață, înainte de răsărita soarelui. ȘEZ. II 94.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică regional Plantă erbacee oleaginoasă, cu tulpina înaltă, cu flori mari, galbene, cultivată pentru semințele ei, din care se extrage ulei comestibil.
    surse: DLRLC sinonime: floarea-soarelui

etimologie:

  • vezi răsări
    surse: NODEX

răsărit (adj.)

  • 1. (Despre plante) Care a ieșit din pământ; încolțit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: germinat încolțit (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Un alt soldat mai zdravăn, bine legat, cu mustața răsărită, se apropiase. BART, S. M. 66.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre copii) Care s-a dezvoltat mai mult; mai mare (cu puțin) decât alți copii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Una, mai răsărită, îl recunoscu totuși și începu să strige spre grădină, mai mult uimită decît bucuroasă. CAMIL PETRESCU, O. II 80.
        surse: DLRLC
      • Cîte fete răsărite, Toate-mi par flori înflorite. ALECSANDRI, P. P. 337.
        surse: DLRLC
  • 2. Care depășește măsura comună, obișnuită.
    exemple
    • Mai fiece gospodărie din cele ascunse printre duzi în jurul răscrucii, cele mai răsărite din sat, aveau cîte cinci-șase vaci. CAMIL PETRESCU, O. I 16.
      surse: DLRLC
    • Cîrciuma nu era mai răsărită ca alte case din sat. REBREANU, I 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răsări
    surse: DEX '98 DEX '09