5 definiții pentru răcorel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcorel sns [At: CARAGIALE, O. VII, 68 / E: răcoare + -el] Răcoare (1) ușoară.

RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1). Pe aici vreme splendidă, numai cam răcorel. CARAGIALE, O. VII 68.

RĂCORÉL s. n. Diminutiv al lui răcoare (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

răcorele s. pl. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ. ZOREA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răcorél, -ícă, răcoréle, adj. (reg.) 1. diminutiv al lui răcoare. 2. nume de plante agățătoare; volbură, zorele.

Intrare: răcorel
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcorel
  • răcorelul
  • răcorelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • răcorel
  • răcorelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)