2 definiții pentru răcoanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcoanță sf [At: ALR SN II h 357/574 / V: rochin-, roc~ / Pl: ~țe / E: mg raconka] (Trs; Mol; mpl) 1 Țeapă la sanie sau la car, înlocuind loitrele. 2 Fiecare dintre drugii de fier prinși vertical de perinocul vagonetului de cărat bușteni. 3 Întregul șir de drugi care sprijină încărcătura vagonetului de cărat bușteni. 4 Stinghie sau rezemătoare laterală care permite încărcarea unui vagon cu bușteni sau cu scânduri peste nivelul vagonului.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răcoánță, răcoánțe, s.f. (reg.) țeapă, țepușă la sanie; drug de fier la perinoiul vagonetului de bușteni.

Intrare: răcoanță
răcoanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răcoanță
  • răcoanța
plural
  • răcoanțe
  • răcoanțele
genitiv-dativ singular
  • răcoanțe
  • răcoanței
plural
  • răcoanțe
  • răcoanțelor
vocativ singular
plural