4 definiții pentru răcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răcăi vi [At: ALR SN III, 4 733/531 / Pzi: 3 ~ește / E: rac1 + -ăi] (Reg) 1 (D. broaște) A orăcăi. 2 (D. rațe) A măcăi.

răcăì v. 1. a săpa țărâna cu unghiile, cu labele: găina la gunoiu răcăe; 2. fig. a roade: îl tot răcăe la inimă PANN. [Origină necunoscută].

răcăĭésc, V. rîcăĭesc.

rîcăĭésc v. intr. (vsl. rykati. V. răcnesc). Vechĭ. Mugesc (leu). – Și răcăĭesc (Cor.).

Intrare: răcăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răcăi
  • răcăire
  • răcăit
  • răcăitu‑
  • răcăind
  • răcăindu‑
singular plural
  • răcăiește
  • răcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răcăiesc
(să)
  • răcăiesc
  • răcăiam
  • răcăii
  • răcăisem
a II-a (tu)
  • răcăiești
(să)
  • răcăiești
  • răcăiai
  • răcăiși
  • răcăiseși
a III-a (el, ea)
  • răcăiește
(să)
  • răcăiască
  • răcăia
  • răcăi
  • răcăise
plural I (noi)
  • răcăim
(să)
  • răcăim
  • răcăiam
  • răcăirăm
  • răcăiserăm
  • răcăisem
a II-a (voi)
  • răcăiți
(să)
  • răcăiți
  • răcăiați
  • răcăirăți
  • răcăiserăți
  • răcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • răcăiesc
(să)
  • răcăiască
  • răcăiau
  • răcăi
  • răcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)