opțiuni

5 definiții pentru răbuni

Explicative DEX

răbuni1 vr [At: ARHIVA, XXX, 283 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) A se tolăni.

răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).

Etimologice

răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.

Sinonime

RĂBUNI vb. v. întinde, lungi, tolăni.

răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.

Intrare: răbuni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răbuni
  • răbunire
  • răbunit
  • răbunitu‑
  • răbunind
  • răbunindu‑
 singular plural
  • răbunește
  • răbuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbunesc
 (să)
  • răbunesc
  • răbuneam
  • răbunii
  • răbunisem
a II-a (tu)
  • răbunești
 (să)
  • răbunești
  • răbuneai
  • răbuniși
  • răbuniseși
a III-a (el, ea)
  • răbunește
 (să)
  • răbunească
  • răbunea
  • răbuni
  • răbunise
plural I (noi)
  • răbunim
 (să)
  • răbunim
  • răbuneam
  • răbunirăm
  • răbuniserăm
  • răbunisem
a II-a (voi)
  • răbuniți
 (să)
  • răbuniți
  • răbuneați
  • răbunirăți
  • răbuniserăți
  • răbuniseți
a III-a (ei, ele)
  • răbunesc
 (să)
  • răbunească
  • răbuneau
  • răbuniră
  • răbuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)