7 definiții pentru râbiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râbiță1 sf [At: LB / V: ranghiță, răb~, râmb~, rânchiță, rângață, rib~, rinchiță, ringhiță / Pl: ~țe, ~ți / E: bg рыбица, scr ribica, cf rs рыбец] (Reg) 1 (Iht) Porcușor (Gobio gobio). 2 (Iht) Behliță (2) (Rhodeus amarus). 3 Pește cu corpul alungit și turtit lateral, cu pete brune și o dungă aurie pe mijloc (Cobitis aurata balcanica). 4 (Iht) Plevușcă (Leucaspius delineatus). 5 (Îf righiță) Pește care se găsește în râurile mici și care seamănă cu țiparul, lung de cel mult 10 cm, nedefinit mai îndeaproape Si: ribițoancă.

râbiță2 sf vz ribiță1

rấbiță s.f. (reg) Nume dat mai multor specii de pești mici: a) porcușor (Gobio gobio); b) behliță (Rhodens amarus); c) plevușcă (Leucaspius delineatus). • pl. -e, -i. și rínchiță s.f. / <bg. рuбuца, scr. ribica.

râbiță f. pește din familia crapilor, cu carnea gustoasă, trăiește în ape dulci (Gobio fluviatilis). [Slav. RYBIȚA, peștișor].

rabiță sf vz râbiță1


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂBIȚĂ s. v. behliță, pietroșel, porcușor.

rîbiță s. v. BEHLIȚĂ. PIETROȘEL. PORCUȘOR.

Intrare: râbiță
râbiță (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râbiță
  • râbița
plural
  • râbițe
  • râbițele
genitiv-dativ singular
  • râbițe
  • râbiței
plural
  • râbițe
  • râbițelor
vocativ singular
plural
râbiță (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râbiță
  • râbița
plural
  • râbiți
  • râbițile
genitiv-dativ singular
  • râbiți
  • râbiții
plural
  • râbiți
  • râbiților
vocativ singular
plural