QUOLIBET s.n. 1. (Muz.) Compoziție alcătuită din fragmente diferite, care urmărește să pună în valoare virtuozitatea interpretului sau să obțină efecte comice. Cf. STAMATI, V. 575, ENC. ROM., MDN, MDA, DEXI. 2. Glumă (de prost gust). Cf. ȘĂiNEANU, SCRIBAN, D. Quolibeturile plebii. id. ib., cf. DN², MDN, MDA, NDU, DEXI. 3. Joc de cuvinte răutăcios sau glumeț. DN², DEX², MDA, NDU, DEXI. – Accentuat și: quolibet (DN², DEX², MDA, NDU, DEXI), quolibet (SCRIBAN, D.). – Pronunțat: cvo-. – Pl.: quolibeturi. – Și: (rar) quodlibet s.n. STAMATI, v. 575, ENC. ROM. – Din fr. quolibet, lat. quolibet.