4 definiții pentru chietiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIETIV s.n. (Liv.) Calmant, mîngîiere. [Pron. chi-e-, scris și quietiv, var. cvietiv s.n. / < germ. Quietiv, cf. lat. quietus – liniștit].
CHIETIV s. n. calmant, mângâiere. (< germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniștit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CVIETIV s.n. v. chietiv.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
QUIETIV s.n. v. chietiv.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: chietiv
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: