păzitor, păzitori, s.m. – Paznic, strajă. ♦ Păzitorul casei, motiv în cultura populară maramureșeană, incizat pe porțile de lemn sau sculptat în stâlpii portițelor de la intrarea în casă. Figură umanoidă, stilizată, cu rol protector. – Din păzi + suf. -tor. (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > bg. pazitor (Miklosich, cf. DER; Scriban).