PĂTRAT², -Ă, pătrați, -te, adj. 1. Cu patru laturi și cu patru unghiuri egale; în formă de pătrat¹ (1). Prin deschizătura pătrată puteau vedea cerul. DUMITRIU, N. 135. Satul era numai cîteva bordeie în mijlocul cărora se înălța conacul, o clădire informă cu un turn pătrat. REBREANU, R. I 70. ♦ Fig. Dezvoltat, drept și bine făcut. Nu se gîndea el atît de limpede, dar acesta era lucrul pe care-l simțea; o liniște, o încredere la vederea făpturii vînjoase, cu umeri pătrați. DUMITRIU, V. I 9. ◊ Metru pătrat (sau centimetru pătrat etc.) = unitate de măsură a suprafeței, care are la bază metrul de lungime (sau centimetrul etc.) înmulțit cu el însuși. O suprafață de cinci metri pătrați. ◊ Fig. Cap pătrat = om mărginit. 2. (Aritm.; numai în expr.) Rădăcina pătrată (a unui număr dat) = număr care, înmulțit cu el însuși, ne dă numărul dat. 6 este rădăcina pătrată a lui 36. – Variantă: patrat, -ă adj.