PĂSĂRET s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de păsări, neamul păsăresc. Cailor, clinilor, pisicilor, păsăretului să li se dea hrana trebuitoare. PAS, L. I 94. Soarele răsărise și păsăretul sălbatic se deșteptase. SANDU-ALDEA, U. P. 42. Păsăret, și cățel, și purcel, se dau în lături și se fac teacă de pămînt. DELAVRANCEA, H. T. 134.